Utilitatea diferitelor device-uri în reţelele de calculatoare…
istă multe device-uri care pot fi folosite într-o reţea pentru interconectarea mai multor calculatoare. În funcţie de cât de multe device-uri doriţi să conectaţi în reţea, de natura conexiunilor pe care le folosesc acestea, precum şi de viteza cu care operează fiecare device, puteţi alege unul dintre cele mai cunoscute device-uri ce asigura transferul datelor prin reţea:
- Hub-uri;
- Switch-uri;
- Router-e;
- Wireless access points.
Hub-urile
Hub-urile permit calculatoarelor din reţea să comunice între ele. Fiecare calculator se conectează la hub prin intermediul cablului de reţea (Ethernet), şi informaţia este trimisă de la un calculator la altul prin intermediul hub-ului. Un hub nu poate identifica sursa sau destinaţia pentru informaţia pe care a primit-o, aşa că acesta trimite informaţia către toate calculatoarele conectate la el, inclusiv la cel care a trimis informaţia. Acest lucru poate duce la o blocare a traficului prin reţea. Hub-urile sunt de asemenea numite şi concentratoare, deoarece ele reprezintă un punct central în cadrul reţelei. Un hub poate trimite sau recepta informaţia, dar nu poate face acest lucru în acelaşi timp. De aceea hub-urile sunt mai lente decât switch-urile. Hub-urile sunt cele mai puţin complexe şi cele mai ieftine device-uri de acest gen.
Switch-urile
Un switch este un device mult mai sofisticat decât un hub. Switch-urile lucrează în acelaşi mod ca şi hub-urile, dar acestea, spre deosebire de hub-uri pot identifica destinaţia informaţiei pe care au primit-o. Switch-ul păstrează o tablă de adrese MAC pentru calculatoarele conectate la fiecare port. Când o informaţie ajunge la un port, switch-ul compară adresa informaţiei receptate cu adresele din tabela MAC. În acest mod switch-ul trimite informaţia doar acelui computer care este destinat să o primească, şi nu la toate calculatoarele din reţea aşa cum face hub-ul. Switch-urile pot trimite şi recepta informaţii în acelaşi timp, din acest motive ele fiind mai rapide decât hub-urile. Dacă aveţi o reţea de patru sau mai multe calculatoare, sau doriţi să folosiţi reţeaua pentru diferite activităţi ce presupun un schimb de informaţii între calculatoarele respectivei reţele (network games, sharing music), ar trebui să folosiţi un switch, în defavoarea hub-ului. Switch-urile sunt puţin mai scumpe decât hub-urile, dar diferenţa de preţ vă scuteşte de eventualele neplăceri în utilizarea reţelei.
Router-ele
Router-ele conectează o reţea la alte reţele ceea ce permite calculatoarelor să comunice între ele sau cu alte device-uri şi pot trimite şi recepta informaţia între 2 reţele, cum ar fi reţeaua dumneavoastră de acasă şi reţeaua internet. Această capacitate de a direcţiona traficul prin reţea îi dă numele de router. Router-ele folosesc adresele IP ale calculatoarelor pentru a asigura comunicarea între ele. Router-ele pot fi legate în reţea cu ajutorul cablurilor (Ethernet cables) sau pot fi wireless. Dacă doriţi să conectaţi doar câteva calculatoare între ele, hub-ul şi switch-ul pot face faţă cu succes, însă dacă doriţi şi acces la internet în cadrul reţelei, folosind doar un modem este necesară achiziţionarea unui router sau a unui modem ce are şi capabilităţi de routare (modem with a built-in router). De asemenea, un router poate fi şi un calculator ce are instalat un soft special pentru reţele. Unele router-e au implementat şi un sistem de securitate (firewall). Router-ele sunt ceva mai scumpe decât hub-urile şi switch-urile.
Access points
Wireless access points folosesc undele radio pentru comunicarea cu alte device-uri sau reţele (alte wireless access points). Aceste access points au o raza de acoperire limitată. Reţelele mari, care cuprind câteva access points se pot întinde pe o raza mare de acoperire. Access points (denumite şi base stations) reprezintă puncte de legătura între o reţea wireless şi una Ethernet. Un access point este conectat la un hub, switch, sau un router şi trimite prin mediul wireless informaţii. Acest lucru permite calculatoarelor şi oricăror device-uri să se conecteze la o reţea prin mediul wireless. Access points acţionează ca şi o centrală de telefonie mobilă: adică te poţi deplasa de la o locaţie la alta şi poţi avea în acelaşi timp acces la o reţea Ethernet prin mediul wireless. Când te conectezi la internet prin mediul wireles folosind o reţea wireless într-un aeroport, cafenea, sau hotel, de exemplu, eşti de fapt conectat la un access point. Dacă vrei să conectezi calculatorul wireless şi ai un router care are capabilităţi wireless, nu ai nevoie de un access point. Access points nu au fost construite cu tehnologie pentru conexiunea la internet . Pentru a beneficia de o conexiune internet, trebuie să conectezi un access point la un router sau la un modem cu capabilităţi de router.
Informatician Valentin Stroie
Colegiul Tehnic „General Gheorghe Magheru” Tg-Jiu
Graz, ora universitar
Educaia modern înseamn de fapt posibilitatea de a descoperi prin experimentare , decât de a primi un transfer de informaii directe. În acest sens, profesorii trebuie s introduc noi metode i tehnici de lucru în vederea îmbuntirii calitii procesului de predare-învare. Pentru a se ridica la standardele europene în domeniul educaiei este foarte important pentru un profesor s vin în contact cu sisteme educaionale din alte ri. Dei am cltorit în alte ri nu am avut niciodat posibilitatea s vizitez o coala sau s vin în contact cu elevi sau cadre didactice de acolo.
Inteligența Multiplă
Inteligența Multiplă
DESPRE TEORIA INTELIGENȚEI MULTIPLE
Stroie Valentin Silviu, TIC în activitatea didactică
Teoria inteligentei multiple a fost dezvoltata in anul 1983 de Dr. Howard Gardner, profesor la Universitatea Harvard. El sugereaza ca notiunea traditionala de inteligenta bazata pe IQ (coeficientul de inteligenta) are limitele ei si propune, in schimb, opt tipuri diferite de inteligenta care sa acopere o paleta mult mai larga a intelectului uman.
Tipurile de inteligenta, cele 8 dimensiuni fundamentale ale conceptului de inteligenta multipla, potrivit teorie Dr. Gardner, sunt: verbala/lingvistica, logico-matematica, spatiala, kinestezica, muzicala, intrapersonala, interpersonala si naturalista. Ulterior, Dr. Gardner a introdus si tipul de inteligenta existentialista.
Dr. Gardner afirma ca, in majoritatea sistemelor educationale si culturale, se acorda importanta doar inteligentei verbale si celei logico-matematice, neglijandu-se celelalte dimensiuni ale inteligentei multiple. El recomanda acordarea unei importante echilibrate tuturor celor 8 dimensiuni ale inteligentei multiple, acordarea atentiei necesare si copiilor/elevilor care manifesta inclinatii spre domenii artistice, naturaliste etc, cat si copiilor care adesea sunt etichetati ca avand probleme la invatatura, probleme de atentie/concentrare la lectii. Acesti copii, avand in vedere modul lor deosebit de gandire, trebuie ajutati sa se dezvolte in domeniile spre care au inclinati, nu sa fie demotivati datorita abilitatilor mai putin dezvoltate pe care le au in domeniile lingvistic si logico-matematic.
Dr. Gardner propune o transformare majora a modului de functionare a scolilor, prin pregatirea profesorilor si educatorilor astfel incat sa fie capabili sa prezinte lectiile intr-o varietate de moduri, utilizand muzica, teatrul, activitatile artistice, multimedia, munca in echipa, introspectia, excursiile si multe altele. El propune renuntarea la predarea lectiilor utilizand numai povestirea acestora de catre profesori/educatori, la temele pentru acasa care sa nu-i mai permita copilului sa aiba timp liber, la insistenta cu privire la memorarea informatiilor seci predate in clasa. Teoria inteligentei multiple provoaca educatorii si parintii sa lucreze cu copii in asa fel incat fiecare copil sa beneficieze de oportunitatea de a invata pe cai care sa armonizeze cu modul lui unic de gandire. Nu exista o modalitate perfecta de invatare, dar este important ca educatorul si parintele sa gaseasca modalitatea potrivita de invatare pentru fiecare copil.
Abordarea invatarii conform acestei teorii nu inseamna ca pentru invatarea unui lucru trebuie folosite, intotdeauna, toate cele 8 canale, ci explorarea a cat mai multe posibitati de a invata un lucru pentru a putea decide care dintre ele sunt cele mai potrivite in fiecare caz particular.
Teoria inteligentei multiple extinde orizontul posibilitatilor de invatare/asimilare a cunostiintelor dincolo de metodele conventionale, verbale si logico-matematice utilizate in majoritatea scolilor. Teoria inteligentei multiple are implicatii puternice si in procesul de invatare si dezvoltare al adultilor, dandu-le acestora o noua perspectiva prin care sa-si analizeze, modul de viata, meseria, pasiunile si le ofera posibilitatea de a-si dezvolta, pe diverse cai (cursuri, programe de dezvoltare personala, hobby-uri), inclinatii pe care le-au avut in copilarie si care le-au fost inhibate prin impunerea unui mod de gandire si de invatare stereotip.
Thomas Armstrong considera ca sistemul educational Waldorf este cel mai apropiat de teoria inteligentei multiple.
Teoria inteligentei multiple a fost supusa multor critici pe parcursul anilor, dar cu toate acestea are foarte multi adepti si este promovata in multe scoli (in special in Statele Unite) si sisteme educationale. Dr. Gardner nu sustine faptul ca teoria inteligentei multiple nu este o teorie perfecta, dar este o imagine extinsa a definitiei clasice a inteligentei.
Iata ce spune Dr. Gardner: “Imi doresc pentru copii mei ca acestia sa inteleaga lumea nu numai pentru faptul ca lumea este fascinanta si mintea omului este curioasa. Vreau ca ei sa inteleaga lumea astfel incat sa o poata face mai buna. Cunoasterea nu este acelasi lucru cu moralitatea, dar, daca vrem sa evitam greselile anterioare si sa avansam pe directii productive, trebuie sa fim in stare sa intelegem. O parte importanta a acestei intelegeri consta in a sti cine suntem si ce putem face…. In ultima instanta, trebuie sa sintetizam pentru noi insine ceea ce intelegem. Intr-o lume imperfecta pe care o putem influenta in bine sau in rau, constientizarea faptului ca orice incercare conteaza este aceea care ne defineste ca fiinte umane.”
Inteligenta verbala – Acest tip de inteligenta are in vedere abilitatile de comunicare si exprimare, capacitatea de a da nuante, ordine si ritm cuvintelor. Este inteligenta specifica scriitorilor, traducatorilor, poetilor, avocatilor. Copiilor cu o puternica inteligenta verbala le place sa citeasca, sa scrie, sa povesteasca, invata cu usurinta limbi straine.
Inteligenta logico-matematica - Acest tip de inteligenta are in vedere abilitatile de lucru cu cifrele, deductibilitatea, gandirea logica, relationarea. Este inteligenta specifica stiintelor ingineresti, celor care sunt buni la fizica, matematica, chimie, logica, economie si alte stiinte exacte. Copiii cu o inteligenta logico-matematica dezvoltata au abilitati in rezolvarea problemelor, recunoasterea modelelor, relationare.
Inteligenta spatiala - Acest tip de inteligenta are in vedere abilitatile de crea o reprezentare vizuala-spatiala a lucrurilor, de a gandi in dinamica. Este inteligenta specifica arhitectilor, constructorilor, pictorilor, pilotilor de avion sau de masini de curse. Copiii cu o inteligenta spatiala dezvoltata creeaza reprezentari vizual-spatiale ale lucrurilor si le pot transpune pe suporturi concrete, isi pot imagina si pot proiecta lucrurile, observa dinamica lucrurilor.
Inteligenta muzicala - Acest tip de inteligenta are in vedere abilitatile de a compune muzica, de a canta la un instrument sau vocal. Este inteligenta specifica artistilor, compozitorilor, vocalistilor si instrumentistilor. Copiii cu o inteligenta muzicala dezvoltata au un simt dezvoltat al ritmului sunetelor, invata cu usurinta sa cante la un instrument, le place foarte mult sa asculte muzica de la varste fragede.
Inteligenta kinestezica - Acest tip de inteligenta are in vedere abilitatile de exprimare cu ajutorul corpului, coordonarea foarte buna intre partile corpului, rezolvarea problemelor prin activitati fizice. Este inteligenta specifica sportivilor, dansatorilor, balerinilor, chirurgilor, celor care au meserii in care finetea miscarilor este importanta. Copiii cu o inteligenta kinestezica dezvoltata au o foarte buna coordonare ochi-mana, o mare capacitate de exprimare a emotiilor cu ajutorul miscarii si sunt talentati la sport.
Inteligenta interpersonala - Acest tip de inteligenta are in vedere abilitatile de a intelege relatiile dintre persoane si de a dezvolta aceste relatii. Este inteligenta specifica negociatorilor, educatorilor, leaderilor religiosi, politicienilor, oamenilor de vanzari, consilierilor, celor ce activeaza in domeniul relatiilor publice. Copiii cu o inteligenta interpersonala dezvoltata lucreaza foarte bine in echipa, inteleg usor intentiile, motivatiile, scopurile celorlalti, comunica usor, mediaza si negociaza cu succes
Inteligenta intrapersonala - Acest tip de inteligenta are in vedere abilitatile de a intelege emotiile, motivatiile si scopurile proprii. Este inteligenta specifica psihologilor, medicilor din anumite domenii. Copiii cu o inteligenta intrapersonala dezvoltata isi pot evalua corect calitatile, se inteleg foarte bine pe ei insisi, stiu cum sa se automotiveze.
Inteligenta naturista/ambientala - Acest tip de inteligenta are in vedere abilitatile de a intelege natura, de a ajuta la pastrarea ei. Este inteligenta specifica biologilor, exploratorilor, cercetatorilor in domeniul naturii. Copiii cu o inteligenta naturista dezvoltata se vor bucura sa invete despre plante si animale, sa participe la excursii si expeditii, sa ajute la conservarea mediului.
Securitatea în reţelele de calculatoare
Securitatea în reţelele de calculatoare
Ameninţările la adresa securităţii unei reţele de calculatoare pot avea următoarele origini: dezastre sau calamităţi naturale, defectări ale echipamentelor, greşeli umane de operare sau manipulare, fraude. Primele trei tipuri de ameninţări sunt accidentale, în timp ce ultima este intenţionată.
Majoritatea studiilor în domeniul securităţii reţelelor de calculatoare arată că jumătate din costurile datorate acestor incidente sunt rezultatul acţiunilor voit distructive, un sfert dezastrelor accidentale şi un sfert erorilor umane. Acestea din urmă pot fi evitate sau, în cele din urmă, reparate printr-o mai bună aplicare a regulilor de securitate (salvări regulate de date, limitarea drepturilor de acces).
În ceea ce priveşte atacurile voite asupra reţelelor de calculatoare, au fost evidenţiate două categorii principale de atacuri: pasive si active.
Atacuri pasive - sunt acelea în cadrul cărora intrusul observă informaţia ce trece - prin "canal", fără a atenta la conţinutul mesajelor. Drept urmare, se face doar o analiză a traficului prin reţea, identificând părţile ce comunică şi reţinând caracteristicile mesajelor care circulă prin „canalul” respectiv. Atacurile pasive au următoarele caracteristici comune:
- nu sunt şterse sau modificate date;
- sunt încălcate regulile de confidenţialitate în reţea;
- au ca obiectiv "verificarea" datelor vehiculate prin reţea;
- de obicei acestea constă în supravegherea legăturilor telefonice sau radio, exploatarea radiaţiilor electromagnetice emise, rutarea datelor prin noduri adiţionale mai puţin protejate.
Atacuri active - sunt acelea în care persoana care atentează la securitatea datelor transmise în reţeaua de calculatoare se poate lansa în „furtul mesajelor”, în modificarea, reluarea sau inserarea de mesaje false. Aceasta se traduce prin faptul că persoana respectivă poate să şteargă, să întârzie sau să modifice mesaje, poate insera mesaje false sau vechi, poate schimba ordinea mesajelor. Aceste atacuri sunt deosebit de serioase întrucât modifică starea sistemelor de calcul, a datelor sau a sistemelor de comunicaţii. Există următoarele tipuri de ameninţări active:
Mascarada – este întâlnită atunci când o entitate pretinde a fi o altă entitate. De exemplu, un utilizator încearcă să se substitue altuia sau un serviciu pretinde a fi un alt serviciu, în intenţia de a lua date secrete (numărul cărţii de credit, parola sau cheia algoritmului de criptare). O "mascaradă" este însoţită, de regulă, de o altă ameninţare activă, cum ar fi înlocuirea sau modificarea mesajelor;
Reluarea - apare atunci când un mesaj sau o parte a acestuia este reluată (repetată), în intenţia de a produce un efect neautorizat. Acesta presupune reutilizarea informaţiei de autentificare a unui mesaj anterior. Acest lucru este deosebit de grav în cazul conturilor bancare, reluarea unităţilor de date implică dublări şi/sau alte modificări nereale ale valorii conturilor, precum şi modificarea numărului de cont;
Modificarea mesajelor – este un lucru foarte grav, ce face ca datele mesajului să fie alterate prin modificare, inserare sau ştergere. Un exemplu edificator este tot cel din mediul bancar. Acest atac poate fi „folosit” pentru a se schimba beneficiarul unui credit în transferul electronic de fonduri sau pentru a modifica valoarea acelui credit. O altă utilizare “neautorizată” poate fi modificarea câmpului destinatar/expeditor al poştei electronice;
Refuzul serviciului – este un mod de atac ceea ce face ca o entitate să nu reuşească să îndeplinească propria funcţie sau când au loc anumite acţiuni care împiedică o altă entitate de la îndeplinirea propriei funcţii;
Repudierea serviciului - se produce când o entitate refuză să recunoască un serviciu executat. Acest lucru este de nedorit în tranzacţiile electronice de transfer de fonduri, importantă fiind evitarea repudierii serviciului, atât de către emiţător, cât şi de către destinatar.
În cazul atacurilor active se înscriu şi unele programe create cu scop distructiv şi care afectează, uneori esenţial, securitatea calculatoarelor. Există o terminologie care poate fi folosită pentru a prezenta diferitele posibilităţi de atac asupra unui sistem. Acest vocabular este bine popularizat de "poveştile" despre "hackeri".
Atacurile presupun, în general, fie citirea informaţiilor neautorizate, fie (în cel mai frecvent caz) distrugerea parţiala sau totală a datelor sau chiar a calculatoarelor. Cel mai grav lucru este posibilitatea potenţiala de infestare, prin reţea sau prin copierea de dischete „infestate” pe un număr mare de staţii. Dintre aceste programe distructive amintim următoarele:
Virusii - reprezintă programe “inserate” în aplicaţii, care se multiplică singure în alte programe din spaţiul rezident de memorie sau de pe discuri; apoi, fie saturează complet spaţiul de memorie/disc şi blochează sistemul, fie, după un număr fixat de multiplicări, devin activi şi intră într-o fază distructivă (care este de regulă exponenţială);
Bomba software - este o procedură sau parte de cod inclusă intr-o aplicaţie "normală", care este activată de un eveniment predefinit. Autorul bombei anunţă evenimentul, lăsând-o să "explodeze", adică să facă acţiunile distructive programate;
Viermii - au efecte similare cu cele ale bombelor şi viruşilor. Principala diferenţă este aceea că nu rezidă la o locaţie fixă sau nu se duplică singuri. Se muta în permanenţă, ceea ce îi face dificil de detectat. Cel mai renumit exemplu este Viermele INTERNET-ului, care a scos din funcţiune o parte din INTERNET în noiembrie 1988;
Trapele - reprezintă un mod de acces “special” în sistem, rezervat în mod normal pentru proceduri de încărcare de la distanţă, întreţinere sau pentru dezvoltatorii unor aplicaţii. Ele permit însa accesul la sistem, evitând procedurile de identificare uzuale;
Calul Troian - este o aplicaţie care are o funcţie de utilizare foarte cunoscută şi care, într-un mod ascuns, îndeplineşte şi o altă funcţie. Acesta nu creează copii. De exemplu, un hacker poate înlocui codul unui program normal de control "login" prin alt cod, care face acelaşi lucru, dar, adiţional, copiază într-un fişier numele şi parola pe care utilizatorul le tastează în procesul de autentificare. Ulterior, folosind acest fişier, hacker-ul va penetra foarte uşor sistemul.
Stroie Valentin
stroie_valentin@yahoo.com